ştiri

Studiul a constatat că, în grupa de vârstă de 50 de ani și peste, statutul socioeconomic mai scăzut a fost semnificativ asociat cu un risc crescut de depresie; printre acestea, participarea scăzută la activități sociale și singurătatea joacă un rol mediator în asocierea cauzală dintre cele două. Rezultatele cercetării dezvăluie pentru prima dată mecanismul de acțiune dintre factorii psihosociali comportamentali și statutul socio-economic, precum și riscul de depresie la vârstnici și oferă dovezi științifice importante care susțin formularea unor intervenții complete de sănătate mintală la populația vârstnică, eliminarea factorilor sociali determinanți ai sănătății și accelerarea realizării obiectivelor globale privind îmbătrânirea sănătoasă.

Depresia este principala problemă de sănătate mintală care contribuie la povara globală a bolilor și principala cauză de deces în rândul problemelor de sănătate mintală. Planul de acțiune cuprinzător pentru sănătate mintală 2013-2030, adoptat de OMS în 2013, evidențiază pașii cheie pentru a oferi intervenții adecvate persoanelor cu tulburări mintale, inclusiv celor cu depresie. Depresia este prevalentă în rândul populației în vârstă, dar este în mare parte nediagnosticată și netratată. Studiile au descoperit că depresia la bătrânețe este puternic asociată cu declinul cognitiv și cu riscul de boli cardiovasculare. Statutul socioeconomic, activitatea socială și singurătatea au fost asociate independent cu dezvoltarea depresiei, dar efectele lor combinate și mecanismele specifice sunt neclare. În contextul îmbătrânirii globale, există o nevoie urgentă de a clarifica factorii sociali determinanți ai sănătății ai depresiei la bătrânețe și mecanismele acestora.

Acest studiu este un studiu de cohortă transnațional, bazat pe populație, care utilizează date din cinci sondaje reprezentative la nivel național asupra adulților în vârstă din 24 de țări (realizate între 15 februarie 2008 și 27 februarie 2019), inclusiv Studiul privind Sănătatea și Pensionarea, un Studiu național privind Sănătatea și Pensionarea, HRS, Studiul Longitudinal Englez privind Îmbătrânirea, ELSA, Sondajul privind Sănătatea, Îmbătrânirea și Pensionarea în Europa, Sondajul privind Sănătatea, Îmbătrânirea și Pensionarea în Europa, Studiul Longitudinal privind Sănătatea și Pensionarea în China, Studiul Longitudinal privind Sănătatea și Pensionarea în China, CHARLS și Studiul Mexican privind Sănătatea și Îmbătrânirea (MHAS). Studiul a inclus participanți cu vârsta de 50 de ani și peste la momentul inițial, care au raportat informații despre statutul lor socioeconomic, activitățile sociale și sentimentele de singurătate și care au fost intervievați de cel puțin două ori; participanții care aveau simptome depresive la momentul inițial, cei cărora le lipseau date despre simptomele depresive și covariabile, precum și cei care lipseau au fost excluși. Pe baza venitului gospodăriei, a educației și a statutului ocupațional, s-a utilizat metoda de analiză a categoriilor subiacente pentru a defini statutul socioeconomic ca fiind ridicat și scăzut. Depresia a fost evaluată utilizând Studiul Mexican privind Sănătatea și Îmbătrânirea (CES-D) sau EURO-D. Asocierea dintre statutul socioeconomic și depresie a fost estimată utilizând modelul de risc proporțional Cox, iar rezultatele cumulate a cinci sondaje au fost obținute utilizând un model cu efecte aleatorii. Acest studiu a analizat în continuare efectele comune și interactive ale statutului socioeconomic, activităților sociale și singurătății asupra depresiei și a explorat efectele de mediere ale activităților sociale și singurătății asupra statutului socioeconomic și depresiei utilizând analiza medierii cauzale.

După o perioadă mediană de urmărire de 5 ani, 20.237 de participanți au dezvoltat depresie, cu o rată de incidență de 7,2 (interval de încredere 95% 4,4-10,0) la 100 de persoane-an. După ajustarea pentru o varietate de factori de confuzie, analiza a constatat că participanții cu statut socioeconomic mai scăzut au prezentat un risc mai mare de depresie comparativ cu participanții cu statut socioeconomic mai ridicat (RR cumulat = 1,34; IÎ 95%: 1,23-1,44). Dintre asocierile dintre statutul socioeconomic și depresie, doar 6,12% (1,14-28,45) și 5,54% (0,71-27,62) au fost mediate de activități sociale și, respectiv, singurătate.

Doar interacțiunea dintre statutul socioeconomic și singurătate a fost observată ca având un efect semnificativ asupra depresiei (HR agregat = 0,84; 0,79-0,90). Comparativ cu participanții cu statut socioeconomic ridicat care erau activi social și nu se simțeau singuri, participanții cu statut socioeconomic scăzut care erau inactivi social și singuri au prezentat un risc mai mare de depresie (HR agregat = 2,45; 2,08-2,82).

Pasivitatea socială și singurătatea mediază doar parțial asocierea dintre statutul socioeconomic și depresie, sugerând că, pe lângă intervențiile care vizează izolarea socială și singurătatea, sunt necesare și alte măsuri eficiente pentru a reduce riscul de depresie la adulții în vârstă. În plus, efectele combinate ale statutului socioeconomic, activității sociale și singurătății evidențiază beneficiile intervențiilor integrate simultane pentru reducerea poverii globale a depresiei.