ştiri

Sub umbra pandemiei de Covid-19, sănătatea publică globală se confruntă cu provocări fără precedent. Cu toate acestea, tocmai într-o astfel de criză, știința și tehnologia și-au demonstrat potențialul și puterea enormă. De la izbucnirea epidemiei, comunitatea științifică globală și guvernele au cooperat strâns pentru a promova dezvoltarea și promovarea rapidă a vaccinurilor, obținând rezultate remarcabile. Cu toate acestea, probleme precum distribuția inegală a vaccinurilor și disponibilitatea insuficientă a publicului de a se vaccina continuă să afecteze lupta globală împotriva pandemiei.

Înainte de pandemia de Covid-19, gripa din 1918 a fost cea mai gravă epidemie de boală infecțioasă din istoria SUA, iar numărul deceselor cauzate de această pandemie de Covid-19 a fost aproape dublu față de cel al gripei din 1918. Pandemia de Covid-19 a determinat progrese extraordinare în domeniul vaccinurilor, oferind vaccinuri sigure și eficiente pentru umanitate și demonstrând capacitatea comunității medicale de a răspunde rapid provocărilor majore în fața nevoilor urgente de sănătate publică. Este îngrijorător faptul că există o stare fragilă în domeniul vaccinării la nivel național și global, inclusiv în ceea ce privește problemele legate de distribuția și administrarea vaccinurilor. A treia experiență este că parteneriatele dintre întreprinderile private, guverne și mediul academic sunt cruciale pentru promovarea dezvoltării rapide a primei generații de vaccinuri Covid-19. Pe baza acestor lecții învățate, Autoritatea pentru Cercetare și Dezvoltare Biomedicală Avansată (BARDA) solicită sprijin pentru dezvoltarea unei noi generații de vaccinuri îmbunătățite.

Proiectul NextGen este o inițiativă de 5 miliarde de dolari finanțată de Departamentul de Sănătate și Servicii Umane, care vizează dezvoltarea următoarei generații de soluții medicale pentru Covid-19. Acest plan va sprijini studiile clinice de fază 2b, cu dublu-orb, controlate activ, pentru a evalua siguranța, eficacitatea și imunogenitatea vaccinurilor experimentale în raport cu vaccinurile aprobate la diferite populații etnice și rasiale. Ne așteptăm ca aceste platforme de vaccinare să fie aplicabile și altor vaccinuri împotriva bolilor infecțioase, permițându-le să răspundă rapid la viitoarele amenințări la adresa sănătății și siguranței. Aceste experimente vor implica mai multe aspecte.

Principalul criteriu de evaluare al studiului clinic de fază 2b propus este o îmbunătățire a eficacității vaccinului de peste 30% pe o perioadă de observație de 12 luni, comparativ cu vaccinurile deja aprobate. Cercetătorii vor evalua eficacitatea noului vaccin pe baza efectului său protector împotriva Covid-19 simptomatic; În plus, ca criteriu de evaluare secundar, participanții se vor autotesta cu tampoane nazale săptămânal pentru a obține date despre infecțiile asimptomatice. Vaccinurile disponibile în prezent în Statele Unite se bazează pe antigene proteice spike și se administrează prin injecție intramusculară, în timp ce următoarea generație de vaccinuri candidate se va baza pe o platformă mai diversă, inclusiv gene proteice spike și regiuni mai conservate ale genomului viral, cum ar fi genele care codifică nucleocapsida, membrana sau alte proteine ​​nestructurale. Noua platformă poate include vaccinuri vectoriale virale recombinante care utilizează vectori cu/fără capacitatea de a se replica și care conțin gene care codifică proteine ​​structurale și nestructurale SARS-CoV-2. Vaccinul ARNm autoamplificant (samRNA) de a doua generație este o formă tehnologică în rapidă dezvoltare care poate fi evaluată ca o soluție alternativă. Vaccinul samRNA codifică replicaze care poartă secvențe imunogene selectate în nanoparticule lipidice pentru a declanșa răspunsuri imune adaptive precise. Avantajele potențiale ale acestei platforme includ doze mai mici de ARN (care pot reduce reactivitatea), răspunsuri imune de lungă durată și vaccinuri mai stabile la temperaturile frigiderului.

Definiția corelației de protecție (CoP) este un răspuns imun adaptiv umoral și celular specific care poate oferi protecție împotriva infecției sau reinfectării cu agenți patogeni specifici. Studiul clinic de fază 2b va evalua potențialele CoP-uri ale vaccinului Covid-19. Pentru multe virusuri, inclusiv coronavirusuri, determinarea CoP a fost întotdeauna o provocare, deoarece mai multe componente ale răspunsului imun acționează împreună pentru a inactiva virusul, inclusiv anticorpii neutralizanți și neneutralizanti (cum ar fi anticorpii de aglutinare, anticorpii de precipitare sau anticorpii de fixare a complementului), anticorpii izotipici, celulele T CD4+ și CD8+, funcția efector Fc a anticorpilor și celulele de memorie. Mai complex, rolul acestor componente în rezistența la SARS-CoV-2 poate varia în funcție de locul anatomic (cum ar fi circulația, țesutul sau suprafața mucoasei respiratorii) și de criteriul de evaluare considerat (cum ar fi infecția asimptomatică, infecția simptomatică sau boala severă).

Deși identificarea CoP rămâne o provocare, rezultatele studiilor clinice privind vaccinurile pre-aprobare pot ajuta la cuantificarea relației dintre nivelurile de anticorpi neutralizanți circulanți și eficacitatea vaccinului. Identificați câteva beneficii ale CoP. Un CoP cuprinzător poate face ca studiile de punte imună pe noile platforme de vaccinare să fie mai rapide și mai rentabile decât studiile clinice mari controlate cu placebo și poate ajuta la evaluarea capacității de protecție a vaccinului la populațiile care nu sunt incluse în studiile privind eficacitatea vaccinurilor, cum ar fi copiii. Determinarea CoP poate evalua, de asemenea, durata imunității după infecția cu tulpini noi sau vaccinarea împotriva tulpinilor noi și poate ajuta la determinarea momentului în care sunt necesare doze de rapel.

Prima variantă Omicron a apărut în noiembrie 2021. Comparativ cu tulpina originală, aceasta are aproximativ 30 de aminoacizi înlocuiți (inclusiv 15 aminoacizi din proteina spike) și, prin urmare, este desemnată ca o variantă îngrijorătoare. În epidemia anterioară cauzată de multiple variante de COVID-19, cum ar fi alfa, beta, delta și kappa, activitatea de neutralizare a anticorpilor produși prin infecție sau vaccinare împotriva variantei Omicjon a fost redusă, ceea ce a determinat Omicjon să înlocuiască virusul delta la nivel global în câteva săptămâni. Deși capacitatea de replicare a Omicron în celulele respiratorii inferioare a scăzut în comparație cu tulpinile timpurii, aceasta a dus inițial la o creștere bruscă a ratelor de infecție. Evoluția ulterioară a variantei Omicron a sporit treptat capacitatea sa de a evita anticorpii neutralizanți existenți, iar activitatea sa de legare la receptorii enzimei de conversie a angiotensinei 2 (ACE2) a crescut, de asemenea, ducând la o creștere a ratei de transmitere. Cu toate acestea, povara severă a acestor tulpini (inclusiv descendenții JN.1 ai BA.2.86) este relativ scăzută. Imunitatea non-umorală poate fi motivul severității mai mici a bolii în comparație cu transmiterile anterioare. Supraviețuirea pacienților cu Covid-19 care nu au produs anticorpi neutralizanți (cum ar fi cei cu deficit de celule B indus de tratament) subliniază în continuare importanța imunității celulare.

Aceste observații indică faptul că celulele T de memorie specifice antigenului sunt mai puțin afectate de mutațiile proteinei spike care evadează în tulpinile mutante în comparație cu anticorpii. Celulele T de memorie par a fi capabile să recunoască epitopii peptidici extrem de conservați pe domeniile de legare a receptorilor proteinei spike și alte proteine ​​structurale și nestructurale codificate viral. Această descoperire ar putea explica de ce tulpinile mutante cu sensibilitate mai mică la anticorpii neutralizanți existenți pot fi asociate cu o boală mai ușoară și subliniază necesitatea îmbunătățirii detectării răspunsurilor imune mediate de celulele T.

Tractul respirator superior este primul punct de contact și de intrare pentru virusurile respiratorii, cum ar fi coronavirusurile (epiteliul nazal este bogat în receptori ACE2), unde au loc atât răspunsuri imune înnăscute, cât și adaptive. Vaccinurile intramusculare disponibile în prezent au o capacitate limitată de a induce răspunsuri imune mucoase puternice. În populațiile cu rate ridicate de vaccinare, prevalența continuă a tulpinii variante poate exercita o presiune selectivă asupra tulpinii variante, crescând probabilitatea de evadare imună. Vaccinurile mucoase pot stimula atât răspunsurile imune respiratorii mucoase locale, cât și răspunsurile imune sistemice, limitând transmiterea comunitară și făcându-le un vaccin ideal. Alte căi de vaccinare includ intradermica (plasture microarray), orala (comprimate), intranazală (spray sau picături) sau inhalarea (aerosol). Apariția vaccinurilor fără ac poate reduce ezitarea față de vaccinuri și poate crește acceptarea acestora. Indiferent de abordarea adoptată, simplificarea vaccinării va reduce povara asupra lucrătorilor din domeniul sănătății, îmbunătățind astfel accesibilitatea la vaccinuri și facilitând viitoarele măsuri de răspuns la pandemie, în special atunci când este necesar să se implementeze programe de vaccinare la scară largă. Eficacitatea vaccinurilor de rapel cu doză unică, utilizând comprimate vaccinale enterice, stabile la temperatură, și vaccinuri intranazale, va fi evaluată prin evaluarea răspunsurilor IgA specifice antigenului în tractul gastrointestinal și respirator.

În studiile clinice de fază 2b, monitorizarea atentă a siguranței participanților este la fel de importantă ca îmbunătățirea eficacității vaccinului. Vom colecta și analiza sistematic datele de securitate. Deși siguranța vaccinurilor Covid-19 a fost bine dovedită, pot apărea reacții adverse după orice vaccinare. În studiul NextGen, aproximativ 10.000 de participanți vor fi supuși unei evaluări a riscului de reacții adverse și vor fi repartizați aleatoriu pentru a primi fie vaccinul de studiu, fie un vaccin autorizat, într-un raport de 1:1. O evaluare detaliată a reacțiilor adverse locale și sistemice va oferi informații importante, inclusiv incidența complicațiilor precum miocardita sau pericardita.

O provocare serioasă cu care se confruntă producătorii de vaccinuri este necesitatea de a menține capacități de răspuns rapid; producătorii trebuie să fie capabili să producă sute de milioane de doze de vaccinuri în termen de 100 de zile de la izbucnire, acesta fiind, de asemenea, un obiectiv stabilit de guvern. Pe măsură ce pandemia slăbește și se apropie pauza pandemică, cererea de vaccinuri va scădea brusc, iar producătorii se vor confrunta cu provocări legate de conservarea lanțurilor de aprovizionare, a materialelor de bază (enzime, lipide, substanțe tampon și nucleotide) și a capacităților de umplere și procesare. În prezent, cererea de vaccinuri Covid-19 în societate este mai mică decât cererea din 2021, dar procesele de producție care funcționează la o scară mai mică decât „pandemia la scară completă” trebuie încă validate de autoritățile de reglementare. Dezvoltarea clinică ulterioară necesită, de asemenea, validare din partea autorităților de reglementare, care poate include studii de consistență între loturi și planuri ulterioare de eficacitate pentru Faza 3. Dacă rezultatele studiului clinic planificat pentru Faza 2b sunt optimiste, acesta va reduce considerabil riscurile aferente efectuării studiilor clinice de Faza 3 și va stimula investițiile private în astfel de studii, realizând astfel potențial dezvoltarea comercială.

Durata actualei pauze epidemice este încă necunoscută, dar experiența recentă sugerează că această perioadă nu ar trebui irosită. Această perioadă ne-a oferit oportunitatea de a extinde înțelegerea oamenilor asupra imunologiei vaccinurilor și de a reconstrui încrederea în vaccinuri pentru cât mai mulți oameni posibil.