ştiri

Intrând în secolul XXI, frecvența, durata și intensitatea valurilor de căldură au crescut semnificativ; în zilele de 21 și 22 ale acestei luni, temperatura globală a atins un nivel record pentru două zile consecutive. Temperaturile ridicate pot duce la o serie de riscuri pentru sănătate, cum ar fi boli de inimă și respiratorii, în special pentru populațiile sensibile, cum ar fi vârstnicii, bolile cronice și supraponderalitatea. Cu toate acestea, măsurile preventive la nivel individual și de grup pot reduce eficient efectele nocive ale temperaturilor ridicate asupra sănătății.

De la Revoluția Industrială încoace, schimbările climatice au dus la o creștere a temperaturii medii globale de 1,1°C. Dacă emisiile de gaze cu efect de seră nu sunt reduse semnificativ, se așteaptă ca temperatura medie globală să crească cu 2,5-2,9°C până la sfârșitul acestui secol. Grupul interguvernamental de experți privind schimbările climatice (IPCC) a ajuns la concluzia clară că activitățile umane, în special arderea combustibililor fosili, sunt cauza încălzirii generale a atmosferei, a uscatului și a oceanelor.

În ciuda fluctuațiilor, per ansamblu, frecvența și durata temperaturilor extreme sunt în creștere, în timp ce temperaturile extreme sunt în scădere. Evenimentele compozite, cum ar fi secetele sau incendiile de vegetație care apar simultan cu valurile de căldură, au devenit din ce în ce mai frecvente, iar frecvența lor este de așteptat să continue să crească.

Un studiu recent arată că, între 1991 și 2018, peste o treime din decesele legate de căldură din 43 de țări, inclusiv Statele Unite, pot fi atribuite emisiilor antropogene de gaze cu efect de seră.

Înțelegerea impactului pe scară largă al căldurii extreme asupra sănătății este crucială în ghidarea tratamentului pacienților și a serviciilor medicale, precum și în dezvoltarea unor strategii mai cuprinzătoare pentru atenuarea și adaptarea la creșterea temperaturilor. Acest articol rezumă dovezile epidemiologice privind pericolele pentru sănătate cauzate de temperaturile ridicate, impactul excesiv al temperaturilor ridicate asupra grupurilor vulnerabile și măsurile de protecție la nivel individual și de grup care vizează atenuarea acestor riscuri.

Expunerea la temperaturi ridicate și riscurile pentru sănătate

Atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, expunerea la temperaturi ridicate poate afecta grav sănătatea umană. Temperaturile ridicate afectează, de asemenea, indirect sănătatea prin factori de mediu, cum ar fi scăderea calității și cantității culturilor și a rezervelor de apă, precum și creșterea stratului de ozon la nivelul solului. Cel mai mare impact al temperaturilor ridicate asupra sănătății apare în condiții de căldură extremă, iar efectele temperaturilor care depășesc normele istorice asupra sănătății sunt larg recunoscute.

Bolile acute legate de temperaturile ridicate includ erupții cutanate de căldură (vezicule mici, papule sau pustule cauzate de blocarea glandelor sudoripare), crampe de căldură (contracții musculare involuntare dureroase cauzate de deshidratare și dezechilibru electrolitic din cauza transpirației), umflarea cauzată de apă fierbinte, sincopă de căldură (de obicei asociată cu statul în picioare sau schimbarea posturii pentru perioade lungi de timp la temperaturi ridicate, parțial din cauza deshidratării), epuizare termică și insolație. Epuizarea termică se manifestă de obicei prin oboseală, slăbiciune, amețeli, dureri de cap, transpirații abundente, spasme musculare și puls crescut; temperatura corporală centrală a pacientului poate crește, dar starea sa mentală este normală. Insolația se referă la modificări ale funcției sistemului nervos central atunci când temperatura corporală centrală depășește 40 °C, care pot progresa spre insuficiență multiplă de organe și deces.

Abaterea de la normele istorice de temperatură poate afecta serios toleranța fiziologică și adaptabilitatea la temperaturi ridicate. Atât temperaturile absolute maxime (cum ar fi 37°C), cât și temperaturile relativ maxime (cum ar fi percentila 99 calculată pe baza temperaturilor istorice) pot duce la rate ridicate ale mortalității în timpul valurilor de căldură. Chiar și fără căldură extremă, vremea caniculară poate dăuna organismului uman.

Chiar și cu aerul condiționat și alți factori care joacă un rol în procesul de adaptare, ne apropiem de limitele adaptabilității noastre fiziologice și sociale. Punctul critic include capacitatea infrastructurii energetice existente de a satisface nevoile de răcire pe termen lung, precum și costul extinderii infrastructurii pentru a satisface aceste nevoi.

Populația cu risc ridicat

Atât susceptibilitatea (factori interni), cât și vulnerabilitatea (factori externi) pot modifica impactul temperaturilor ridicate asupra sănătății. Grupurile etnice marginalizate sau statutul socioeconomic scăzut sunt factori cheie care afectează riscul, dar și alți factori pot crește riscul unor impacturi negative asupra sănătății, inclusiv izolarea socială, vârsta extremă, comorbiditățile și utilizarea medicamentelor. Pacienții cu boli cardiace, cerebrovasculare, respiratorii sau renale, diabet și demență, precum și pacienții care iau diuretice, medicamente antihipertensive, alte medicamente cardiovasculare, unele medicamente psihotrope, antihistaminice și alte medicamente, vor avea un risc crescut de boli legate de hipertermie.

Nevoi și direcții viitoare
Este necesar să se efectueze cercetări suplimentare pentru a înțelege beneficiile măsurilor de prevenire a insolației și de răcorire la nivel individual și comunitar, deoarece multe măsuri au beneficii sinergice, cum ar fi parcurile și alte spații verzi care pot crește activitățile sportive, pot îmbunătăți sănătatea mintală și coeziunea socială. Este necesar să se consolideze raportarea standard a leziunilor legate de căldură, inclusiv codurile din Clasificarea Internațională a Bolilor (CIM), pentru a reflecta efectele indirecte ale temperaturilor ridicate asupra sănătății, mai degrabă decât doar efectele directe.

În prezent, nu există o definiție universal acceptată pentru decesele legate de temperaturile ridicate. Statisticile clare și precise privind bolile și decesele legate de căldură pot ajuta comunitățile și factorii de decizie să acorde prioritate poverii asupra sănătății asociate cu temperaturile ridicate și să dezvolte soluții. În plus, sunt necesare studii longitudinale de cohortă pentru a determina mai bine diferitele impacturi ale temperaturilor ridicate asupra sănătății, pe baza caracteristicilor diferitelor regiuni și populații, precum și a tendințelor temporale de adaptare.

Este necesar să se efectueze cercetări multisectoriale pentru a înțelege mai bine impactul direct și indirect al schimbărilor climatice asupra sănătății și pentru a identifica strategii eficiente de sporire a rezilienței, cum ar fi sistemele de apă și canalizare, energia, transportul, agricultura și planificarea urbană. Ar trebui acordată o atenție deosebită grupurilor cu cel mai mare risc (cum ar fi comunitățile de culoare, populațiile cu venituri mici și persoanele aparținând diferitelor grupuri cu risc ridicat) și ar trebui dezvoltate strategii eficiente de adaptare.
Concluzie
Schimbările climatice cresc constant temperaturile și sporesc frecvența, durata și intensitatea valurilor de căldură, ducând la diverse efecte negative asupra sănătății. Distribuția impactului menționat mai sus nu este echitabilă, iar anumite persoane și grupuri sunt afectate în mod special. Este necesar să se dezvolte strategii și politici de intervenție care să vizeze anumite locații și populații pentru a minimiza impactul temperaturilor ridicate asupra sănătății.