ştiri

Începând cu luna februarie a acestui an, directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, și directorul Biroului Național pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din China, Wang Hesheng, au declarat că „Boala X” cauzată de un agent patogen necunoscut este dificil de evitat și că ar trebui să ne pregătim și să răspundem la pandemia cauzată de aceasta.

În primul rând, parteneriatele dintre sectoarele public, privat și non-profit reprezintă un element central al unui răspuns eficient la pandemie. Înainte de a începe însă aceste lucrări, trebuie să depunem eforturi reale pentru a asigura accesul global echitabil și în timp util la tehnologii, metode și produse. În al doilea rând, o serie de noi tehnologii de vaccinare, cum ar fi ARNm, plasmide ADN, vectori virali și nanoparticule, s-au dovedit a fi sigure și eficiente. Aceste tehnologii au fost cercetate timp de până la 30 de ani, dar nu au fost autorizate pentru utilizare umană până la izbucnirea epidemiei de Covid-19. În plus, viteza cu care sunt utilizate aceste tehnologii arată că este fezabil să se construiască o adevărată platformă de vaccinare cu răspuns rapid și că se poate răspunde la noua variantă SARS-CoV-2 în timp util. Disponibilitatea acestei game de tehnologii eficiente de vaccinare ne oferă, de asemenea, o bază solidă pentru a produce candidați la vaccin înainte de următoarea pandemie. Trebuie să fim proactivi în dezvoltarea de potențiale vaccinuri pentru toate virusurile cu potențial pandemic.

În al treilea rând, portofoliul nostru de terapii antivirale este bine pregătit pentru a răspunde amenințării virale. În timpul pandemiei de Covid-19, au fost dezvoltate terapii eficiente cu anticorpi și medicamente extrem de eficiente. Pentru a minimiza pierderile de vieți omenești într-o viitoare pandemie, trebuie să producem și terapii antivirale cu spectru larg împotriva virusurilor cu potențial pandemic. În mod ideal, aceste terapii ar trebui să fie sub formă de pilule pentru a îmbunătăți capacitatea de distribuție în mediile cu cerere mare și resurse reduse. Aceste terapii trebuie, de asemenea, să fie ușor accesibile, neconstrânse de sectorul privat sau de forțele geopolitice.

În al patrulea rând, a avea vaccinuri în depozite nu este același lucru cu a le face disponibile pe scară largă. Logistica vaccinării, inclusiv producția și accesul, trebuie îmbunătățită. Alianța pentru Pregătire Inovatoare pentru Pandemii (CEPI) este un parteneriat global lansat pentru a preveni viitoare pandemii, dar sunt necesare mai multe eforturi și sprijin internațional pentru a maximiza impactul său. În timpul pregătirii pentru aceste tehnologii, trebuie studiat și comportamentul uman pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la conformitate și a dezvolta strategii de combatere a dezinformării.

În cele din urmă, este nevoie de mai multă cercetare aplicată și fundamentală. Odată cu apariția unei noi variante de SARS-CoV-2, complet diferită ca antigen, a fost afectată și performanța diferitelor vaccinuri și medicamente terapeutice dezvoltate anterior. Diverse tehnici au avut grade diferite de succes, dar este dificil de stabilit dacă următorul virus pandemic va fi afectat de aceste abordări sau chiar dacă următoarea pandemie va fi cauzată de un virus. Fără a putea prevedea viitorul, trebuie să investim în cercetare aplicată privind noile tehnologii pentru a facilita descoperirea și dezvoltarea de noi medicamente și vaccinuri. De asemenea, trebuie să investim extensiv și masiv în cercetarea fundamentală privind microorganismele cu potențial epidemic, evoluția virală și deriva antigenică, fiziopatologia bolilor infecțioase, imunologia umană și interrelațiile acestora. Costurile acestor inițiative sunt uriașe, dar mici în comparație cu impactul Covid-19 asupra sănătății umane (atât fizice, cât și mentale) și a economiei mondiale, estimat la peste 2 trilioane de dolari numai în 2020.

Impactul enorm asupra sănătății și socio-economic al crizei Covid-19 subliniază cu tărie nevoia critică a unei rețele dedicate prevenirii pandemiilor. Rețeaua va fi capabilă să detecteze virusurile care se răspândesc de la animalele sălbatice la animale și la oameni înainte de a se dezvolta în focare localizate, de exemplu, pentru a preveni epidemiile și pandemiile cu consecințe grave. Deși o astfel de rețea formală nu a fost niciodată înființată, nu este neapărat o inițiativă complet nouă. În schimb, se va baza pe operațiunile de monitorizare multisectorială existente, bazându-se pe sistemele și capacitățile deja existente. Armonizare prin adoptarea unor proceduri standardizate și partajarea datelor pentru a furniza informații pentru bazele de date globale.

Rețeaua se concentrează pe eșantionarea strategică a faunei sălbatice, a oamenilor și a animalelor din zone cu virusuri identificate în prealabil, eliminând necesitatea supravegherii virusurilor la nivel mondial. În practică, sunt necesare cele mai noi tehnici de diagnostic pentru a detecta virusurile răspândite timpuriu în timp real, precum și pentru a detecta multe familii cheie de virusuri endemice în probe, precum și alte virusuri noi care provin din fauna sălbatică. În același timp, sunt necesare un protocol global și instrumente de asistență decizională pentru a se asigura că noile virusuri sunt eliminate de la oamenii și animalele infectate imediat ce sunt descoperite. Din punct de vedere tehnic, această abordare este fezabilă datorită dezvoltării rapide a multiplelor metode de diagnostic și a tehnologiilor de secvențiere a ADN-ului de ultimă generație, accesibile ca preț, care permit identificarea rapidă a virusurilor fără cunoașterea prealabilă a agentului patogen țintă și oferă rezultate specifice speciei/tulpinii.

Pe măsură ce noi date genetice și metadate asociate privind virusurile zoonotice la fauna sălbatică, furnizate de proiecte de descoperire a virusurilor, cum ar fi Proiectul Global Virome, sunt depuse în baze de date globale, rețeaua globală de supraveghere a virusurilor va deveni mai eficientă în detectarea transmiterii timpurii a virusului la oameni. Datele vor contribui, de asemenea, la îmbunătățirea reactivilor de diagnostic și a utilizării acestora prin intermediul unor echipamente noi de detectare și secvențiere a agenților patogeni, mai disponibile pe scară largă și mai rentabile. Aceste metode analitice, combinate cu instrumente bioinformatice, inteligență artificială (IA) și volume mari de date, vor contribui la îmbunătățirea modelelor dinamice și a predicțiilor privind infecția și răspândirea, prin consolidarea progresivă a capacității sistemelor globale de supraveghere de a preveni pandemiile.

Crearea unei astfel de rețele longitudinale de monitorizare se confruntă cu provocări considerabile. Există provocări tehnice și logistice în ceea ce privește proiectarea unui cadru de eșantionare pentru supravegherea virusurilor, stabilirea unui mecanism pentru partajarea informațiilor privind cazurile rare de contagiune, instruirea personalului calificat și asigurarea faptului că sectoarele public și de sănătate animală oferă sprijin pentru infrastructură pentru colectarea, transportul și testarea de laborator a probelor biologice. Este nevoie de cadre de reglementare și legislative pentru a aborda provocările legate de procesarea, standardizarea, analizarea și partajarea unor cantități mari de date multidimensionale.

O rețea formală de supraveghere ar trebui, de asemenea, să aibă propriile mecanisme de guvernanță și membri ai organizațiilor din sectorul public și privat, similare Alianței Globale pentru Vaccinuri și Imunizare. De asemenea, ar trebui să fie pe deplin aliniată cu agențiile ONU existente, cum ar fi Organizația Mondială pentru Alimentație și Agricultură/Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor/OMS. Pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung a rețelei, sunt necesare strategii de finanțare inovatoare, cum ar fi combinarea donațiilor, granturilor și contribuțiilor din partea instituțiilor de finanțare, a statelor membre și a sectorului privat. Aceste investiții ar trebui, de asemenea, să fie legate de stimulente, în special pentru Sudul Global, inclusiv transferul de tehnologie, dezvoltarea capacităților și partajarea echitabilă a informațiilor despre noile virusuri detectate prin programele globale de supraveghere.

Deși sistemele integrate de supraveghere sunt esențiale, este necesară în cele din urmă o abordare multilaterală pentru a preveni răspândirea bolilor zoonotice. Eforturile trebuie să se concentreze pe abordarea cauzelor profunde ale transmiterii, reducerea practicilor periculoase, îmbunătățirea sistemelor de producție animalieră și sporirea biosecurității în lanțul alimentar animal. În același timp, dezvoltarea de diagnostice, vaccinuri și terapii inovatoare trebuie să continue.

În primul rând, este esențial să se prevină efectele de propagare prin adoptarea unei strategii „One health” (O singură sănătate) care să lege sănătatea animalelor, a oamenilor și a mediului. Se estimează că aproximativ 60% din focarele de boli nemaiîntâlnite până acum la oameni sunt cauzate de zoonoze naturale. Prin reglementarea mai strictă a piețelor comerciale și aplicarea legilor împotriva comerțului cu animale sălbatice, populațiile umane și animale pot fi separate mai eficient. Eforturile de gestionare a terenurilor, cum ar fi stoparea defrișărilor, nu numai că sunt benefice pentru mediu, dar creează și zone tampon între animalele sălbatice și oameni. Adoptarea pe scară largă a unor practici agricole durabile și umane ar elimina utilizarea excesivă la animalele domestice și ar reduce utilizarea antimicrobienelor profilactice, ceea ce ar duce la beneficii suplimentare în prevenirea rezistenței antimicrobiene.

În al doilea rând, siguranța în laboratoare trebuie consolidată pentru a reduce riscul de eliberare accidentală a agenților patogeni periculoși. Cerințele de reglementare ar trebui să includă evaluări ale riscurilor specifice fiecărei locații și activități pentru a identifica și atenua riscurile; protocoale de bază pentru prevenirea și controlul infecțiilor; și instruire privind utilizarea și achiziționarea corectă a echipamentului individual de protecție. Standardele internaționale existente pentru gestionarea riscurilor biologice ar trebui adoptate pe scară largă.

În al treilea rând, studiile GOF-of-function (GOF) care vizează elucidarea caracteristicilor transmisibile sau patogene ale agenților patogeni ar trebui supravegheate în mod corespunzător pentru a reduce riscul, asigurându-se în același timp că activitățile importante de cercetare și dezvoltare a vaccinurilor continuă. Astfel de studii GOF pot produce microorganisme cu un potențial epidemic mai mare, care pot fi eliberate în mod accidental sau intenționat. Cu toate acestea, comunitatea internațională nu a ajuns încă la un acord cu privire la activitățile de cercetare problematice sau la modul de atenuare a riscurilor. Având în vedere că cercetarea GOF se desfășoară în laboratoare din întreaga lume, există o nevoie urgentă de a dezvolta un cadru internațional.